- buimác
- adj. m., pl. buimáci; f. sg. buimácã, pl. buimáce
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
buimác
Look at other dictionaries:
buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
buimăci — BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A buimăci ≠ a dezmetici Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime A se buimăci ≠ a se dezmetici… … Dicționar Român
hăbăuc — HĂBĂÚC, Ă, hăbăuci, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial.… … Dicționar Român
năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ … Dicționar Român
buimatic — BUIMÁTIC, buimatici, ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. atic. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUIMÁTIC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime buimátic… … Dicționar Român
buimăcit — BUIMĂCÍT, Ă, buimăciţi, te, adj. Buimac. – v. buimăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUIMĂCÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. zăpăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bâiguit — BÂIGUÍT, Ă, bâiguiţi, te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – v. bâigui. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂIGUÍT adj. v. aiurit, ameţit, buimac, buimăcit, derutat,… … Dicționar Român
zăbăuc — ZĂBĂÚC, Ă. zăbăuci, ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [var.: zăpăúc, ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX 98 ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, de rutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit … Dicționar Român
zăpăcit — ZĂPĂCÍT, Ă, zăpăciţi, te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – v. zăpăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Zăpăcit ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
ameţit — AMEŢÍT, Ă, ameţiţi, te, adj. 1. Cuprins de ameţeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – v. ameţi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMEŢÍT adj. 1. v. buimac. 2. zăpăcit, (fig.) beat, îmbătat. (ameţit de fericire.) 3 … Dicționar Român
